Fantoma

Când ești o fantomă, prietenul imaginar al cuiva și tot ce faci se ”volatilizează”.

Atenție, scriitori, ”fantoma/prietenul imaginar” atacă!
NU ESTE O GLUMĂ!

Am ajuns la o mare dar maaare, uriașă, cumplită ”dramă” a unei inexistente entități ce, după ani de zile de scremută ”creație” din care nu a ”transpirat” nimic niciodată…, în afară de multe promisiuni, în sfârșit anunță prin ”purtătorul de cuvânt din dotare”: facebook, sic! faptul că gata! Gata, nu mai are nimic din tot ce a scris, a terminat sau aproape a terminat și care urma să fie publicat, nimic, nimic! I-a fost spart apartamentul, furat laptopul și marile creații, munca și ideile, toate s-au dus dracului!

Și asta nu ar fi o problemă pentru voi, cei cărora mă adresez că…, cine nu a pierdut într-un fel sau altul texte întregi, bucăți mari din propriile creații?! Nu!
Marea, dramatica și, atenție, periculoasa problemă pentru toți este că de acum puteți fi acuzați de furt intelectual! Da, toți cei care scrieți, unii cărți, alții articole, fraze, poezii, etc, oricine, orice publică de acum înainte, POATE FI ACUZAT DE PLAGIAT!
Nu acuzații legale pentru că, dacă susține că i s-a furat tot, fantoma nu poate demonstra că a scris ce-ar apărea la alții dar, potrivit unor ”practici” … va face tot felul de aluzii, va crea valuri și scandaluri adjudecându-și orice text i se pare mai valoros.
Mă bazez pe inexistenta putere de apreciere a unei inexistente entități. Acum…, sincer, nu știu ce să spun de ”posesorul” acestui ”prieten imaginar” că…, de aici a pornit totul.
Musai să recunosc, șmecheră ”mișcare” a ”fantomei” care ”împușcă doi iepuri odată”: unu, nu publică nimic încă vreo patru, cinci ani și probabil niciodată, sic! … și doi, vă poate acuza de furt intelectual/plagiat pentru fiecare frază inteligentă, fiecare capitol reușit, fiecare titlu și idee, pentru tot ce va apărea tipărit de azi înainte la cine are chef ”fantoma” să se ”oprească” cu inexistenți-i ochi, cu inexistentul creier, cu inexistentu-i discernământ.
Un paradox… paradoxal!
……………………….
Parcă am fi într-o istorie ce depășește orice imaginație, una pe care cred că am să încep să o scriu eu!
Atenție, mie mi-a venit ideea, vă rog să nu mi-o furați, ( hahaha!); am dovada textul ăsta și postarea ”fantomaticei” entități prin și cu ajutorul ”purtătorului de cuvânt” care-i servește și de ”paravan” și de ”pseudonim”!
Semnat eu, în carne și oase, Liana Mânzat!

Analiză pe text/comentarii.

fantomatic și pierdutfurtul intelectual al fantomei

Aștept părerile voastre.

În postarea anterioară am afirmat că dacă susține că i s-a furat tot, că nu mai are nimic și că trebuie să o ia de la capăt, pe ce bază dă în judecată ”în secunda doi” persoana care ar scrie o carte și care carte i s-ar părea fantomei că este proprietatea sa?
Cum ar demonstra că este opera sa? Martori? Hai să fim serioși!
Deși…, la cât de ”fomiști” îi știm, că îi știm…, nu sunt mulți, un ”pumn de șmecheri” ce pun la cale tot felul de mărșăvii să le iasă ba de-o reclamă, fie ea și negativă că tot reclamă e, nu?! …, ba de-un scandal, ba de o ”ieșire la rampă”… în curu gol, că dacă îți speli ruflele din familie în stradă în halul în care o fac ei, gen Măruță&Company apoi…, la ce să ne așteptăm?!, repet, la cât sunt de hulpavi da, s-ar găsi vreunul să afirme că opera lui cutare este defapt opera unei fantome, a ”acelei fantome” mai precis!